Wednesday, November 5, 2008

Capitolul 2 din “El verdad Verdadero”..pls comm

Capitolul 2:Vizita

Mai tarziu in aceasi zi. Suna soneria. Adrianne se grabi sa deschida.

In fata ei statea o tanara inalta, palida ca portelanul, cu ochii ‘aqua’ si cu parul negru pe care se vedeau clar urmele nenumaratelor solutii toxice aplicate pentru, credea ea, infumusetarea parului. Purta o rochie lunga, vaporoasa, de catifea rosie.

-Ai de gand sa ne lasi sa intram? intreba ea pe un ton autoritar si o impinse pe serivitoare la o parte si intra insotita de servitoarele sale loiale Pesca si Bibiana, doua suruori gemene scunde, blonde cu parul rar si cu o expresie pe fata care sugera cuvintele “Salvati-ma de asta”.

In spatele lor veneau trei tineri care pareau a fi valetii ei: unul era blond oxigenat cu ochii spalaciti albastri si o expresie de parca ar avea ceva puturos la nas. Al doilea era inalt, brunet cu ochii verzi si pe fata lui se vedea ca isi adora stapana. Al treilea era un tanar acneic, de statura medie, cu parul sarmos si extazul i se citea pe fata la vederea Helenei.

-Buna, draga mea Helena, bine ati venit in ‘umila’ noastra casa! Doriti ceva de baut? Intreba doamna Simone Mourisette.

-Doar apa plata cu lamaie pentru mine, si pentru servitoarele mele nimic, bineinteles, ele pot sa va ajute la pregatirea mesei. Cat despre insotitorii mei, menajerele le pot arata imprejurimile. Si arata catre cele doua surori.

-Desigur! Ati auzit, voi doua de acolo? Ar fi cazul sa va miscati, situatia voastra nu e prea roz, e chear bleomarin.

-Da, bineinteles, suntem incantate sa ii insotim pe acesti tineri…hm..incantatori! zise Divya cu o expresie dezgustata pe chip.

-Mda…Noi nu suntem chiar asa de incantati , iertati-mi impertinenta, spuse unul dintre tineri numit Andreius.

(Trebuie sa mentionam ca tanarul blond se numa Raimundo poreclit si El Ovo datorita formei de ou a capului, cel brunet Andreius iar cel acneic Lucas)


*

In timp ce servitoarele le aratau valetilor ‘imprejurimile’, adica ii dusera la grajduri si ii inchisera acolo, contesa Helena se lingusea pe langa Theodor povestindu-i cat de mari sunt palatul si gradinile ei.

-Vai draga Theodor nici nu stii cat e de greu sa stapanesti atatea. Ai noroc cu mama ta care are in stapanire mai multe decat ai tu, dar eu…Eu! Eu trebuia sa fiu stapana peste mult mai multe palate si proprietati! Vai … ce viata grea…

- Dar doamna, incepu Pesca, nu dumneavoastra aveti grija de toate. Dumneavoastra doar dati ordine si altii le indeplinesc. Si in mare parte aceste ordine sunt legate de haine, machiaj si cosmetice.

Helena se albise si mai mult la fata de furie (daca e cu putinta) si isi varsa apa cu lamaie pe rochia ChanelleGucciDolceGabbana de 2.000.000 de bani de aur.

-Cum indraznesti impertinento? zise aceasta cu o voce pitigaiata. O sa iti primesti pedeapsa obisnuita, o sa te inchid in pivnita, acolo cu sobolanii.

Si indreptandu-si privirea catre Theodor ii zise:

-Scuzati-ma, trebuie sa-ti impui respectul caci altfel, ajung sa ti se urce la cap. Dar stai linistit. Eu sunt o persoana deosebit de calma si binevoitoare. Sunt ca un inger!. Dar unde ramasesem ?

-Imi spuneati cat va este de greu sa va descurcati singura. Dar din cate stiu eu locuiti cu parintii, si aveti peste 50 de servitori. In afara de asta mai aveti si 5 frati si surori.

-Da este adevarat. Dar parintii mei nu ma ajuta la nimic toata ziua si-o petrec in apartamentele de la etaj. Iar cand coboara o fac doar pentru a merge in vacante scumpe, in strainatate. Cat despre fratii si surorile mele, ce sa va spun. Acestia sunt toti casatoriti si asezati la casele lor (ceea ce era o minciuna de ingheata apele).

Spunand asta se intoarse si isi stropi ochii cu apa, pretinzand ca sunt lacrimi.

-Scuza-ma te rog…Dar nu ma pot abtine, spuse Helena printre suspine (false bineinteles). Mi-ar prinde tare bine un sot. Cineva care sa ma iubeasca si sa ma ajute. De preferat bogat, blond-saten cu ochi caprui si al carui nume de familie sa inceapa cu M. Ca sa mearga cu numele meu mic. Dar inca ma gandesc…unde as putea gasi aceasta persoana ?

-Nu trebuie sa plangi scumpa mea Helena! Eu sunt aici si cat traiesc eu nimic nu iti va mai fi greu. Hai sa ne logodim! Hai sa ne casatorim! De ce sa mai asteptam? O ora, o zi, o saptamana este timp pierdut pentru mine atunci cand nu sunt in compania voastra.

-Oh Theodor! Este minunat ce-mi spui! Dintre toti admiratorii mei dumneata sunteti cel mai infocat. Pe voi va apreziez cel mai mult.

Deodata se auzi un zgomot puternic. Cineva dadu buzna in salon.

-Ce vreti sa spuneti ? Ca eu, amantul dumneavoastra cel mai important si viril, nu insemn nimic? Spuse Lucas, unul dintre valeti.

-Iar eu?..zise Raimundo. Eu care cu bogatiile mele, v-am pus totul la picioarele voastre fine. Eu care ma injosesc intotdeauna pentru domnia voastra. Eu nu insemn nimic? Averea mea cheltuita doar cu domnia voastra, nu inseamna NIMIC?


Deosebit de furioasa, Helena sari in picioare miscandu-i-se amenintator buretele de 6 cm sustinut de rochie, anuntand ca nu mai avea mult si va cadea.

Lucas fugi spre Helena si luand-o in brate o saruta pasional in fata lui Theodor.

Raimundo de asemenea se repezi catre ea. Il inlatura pe Lucas cu un pumn articulat tocmai in freza lui atent facuta, si o lua in brate pe Helena. Lucas ameti cand simti mirosul de balegar emanat de Raimundo, dar nu se lasa si il imbranci pe acesta. In cateva momente incepu duelul. Fiecare isi avea spada scoasa, gata de atac.

Andreius, statea si se uita mirat, cum tovarasii lui se razboiau pentru stapana lor, asta deoarece el nu simtea nicio atractie fata de stapana sa, defapt nu simtea nicio atractie pentru nicio fata ( avea alte inclinatii ).

Theodor ramase inmarmurit. Nu-I venea sa creada. Mult iubita lui Helena, sa faca ea asa ceva. Nu…trebuia sa fie o greseala…o minciuna…o farsa. Lui nu-i pasa de valeti. N-aveau decat sa se omoare reciproc, atata timp cat el ramanea cu contesa. Se repezi catre aceasta si o lua in brate, aceasta fiind lesinata, si iesi in fuga cu ea, lasandu-i pe cei doi sa se dueleze.

In timp ce fugea pe coridor, cineva intra pe usa cea mare care dadea spre exterior. Divya si Adrianne intrara tinand multe flori in maini. Theodor, socat sa o vada pe Adrianne atat de frumoasa, o scapa pe Helena din brate, careia ii cazu de tot buretele menit sa o faca sa para mai atragatoare. Dar imediat se dezmetici , o culese de pe jos pe Helena, si isi continua drumul

Posted by Fara Idei in 14:07:13 | Permalink | Comments (1) »

Sunday, November 2, 2008

Primul capitol din telenovela facuta de A1 si A2(2 fete care prefera sa nusi dezvaluie numele:D)

El verdad verdadero

Capitolul 1 : Conacul Mourisette

A fost odata ca niciodata…nu conteaza asta…:

Intr-o zi mohorata de toamna…o tanara umila pe nume Adrianne spala podelele la conacul Mourisette, impreuna cu sora ei Divya.

Adrianne era o fata de statura medie cu ochii caprui…si parul blond scurt ars la varfuri din cauza soarelui care o ardea in timp ce mergea vara sa sape pamantul familiei Mourisette, iar Divya avea parul saten inchis, ochi verzi ca hm..iarba….si purta niste haine ponosite primite in dar, la fel ca si sora ei Adrianne.

In timp ce ele lustruiau podele cei 2 fii ai stapanului, Mario si Theodor, treceau prin zona si in momentul urmator…Theodor varsa ‘accidental’ apa pe Adrianne. Aceasta speriata fugi in camaruta ei inghesuita si se puse pe plans. Asta deoarece, in secret, fata era indragostita de arogantul Theodor. La fel ca si sora ei, Divya era si ea indragostita de Mario…fiul mai mare al stapanilor…da catre care isi arata indiferanta din cauza faptului ca era constienta ca nu-l va avea niciodata din cauza pozitiei sale sociale atat de diferita de a lui.

Dupa 10 minute in camera isi facuse aparitia Divya care incerca in zadar sa o linisteasca pe Adrianne.

-Nu-ti face sange amar, stii ca oamenii ca ei nu s-ar uita la niste servitoare sarace cum suntem noi, care nici macar nu isi cunosc originile, care au fost crescute departe de familia adevarata, in saracie si foamete, dar in compania unor parinti adoptivi buni la suflet si cu inima curata.

-Adriela!!! Vreau o cafea tare cu 2 lingurite de zahar si de 1 ml de lapte. Acum! zise Theodor care tocmai navali in camera.

-Ma numesc Adrianne! Si nu mai avem cafea!

-ATUNCI DU-TE SI CUMPARA! Ce mai astepti?…Si cu ocazia asta sa cumperi si niste trandafiri… Cei mai scumpi pe care ii gasesti. Si sa pregatesti cea mai bogata cina pe care ai preparat-o pana acum. Logodnica mea Helena vine la cina si vreau ca totul sa fie perfect .

-Ma duce eu! zise Divya. Sora mea se simte foarte rau.

-Atunci sa se trateze. Aici nu este spital.

Acestea fiind zise tanarul iesi din odaie.

Posted by Fara Idei in 18:19:50 | Permalink | Comments (3)